Despre Izvoare
La poalele Carpaților Orientali, în vecinătatea munților uriași trăiește o populație maghiară, vestită prin calități cum ar fi hărnicia, abilitatea, iscusința, precum și prin talentul său artistic greu de imitat, iar puterea acestui popor este ca puterea adunată în stâncile care înconjoară minunatele văi și holdele aurii ale ținutului. Tradițiile și obiceiurile, limbajul și caracteristicile speciale, precum și portul, toate păstrându-se în autenticitatea lor autohtonă, prin condițiile vitrege ale naturii, creează impresia unei mici țări.
Izvoare este o lume a cătunilor, așezată la 25 de km de Odorheiu Secuiesc. „Cătunele au fost cândva niște adăposturi de vară, unde au venit oamenii, au făcut fâneață, au tăiat lemne, au fabricat șindrilă și, fiind plictisiți de atâtea plimbări acasă și înapoi, au rămas aici”.
Printre casele risipite, aflate în apropierea pârâurilor, pierdute în adâncimea văilor și înconjurate de brădeturi mărețe de la poalele munților „sublim” Harghitei, printre aceste case care stau nemișcate de parcă ar fi condamnate la tăcere veșnică, putem zări noi și noi case ca ciupercile crescute într-o pădure, construite în ultima vreme. Sunt niște vile ale oamenilor care, dorind să se evadeze din lumea agitată a orașelor, vin aici contribuind astfel la propagarea turismului, precum și la întărirea zonei, nefiind străină nici ideea înființării unei paradis de schi și de turism.
Dacă am caracteriza munții Harghitei prin adjectivul „sublim”, totul ar trebiu înzestrat, aici în Izvoare, cu calificativul estetic de „fermecător”. Nu proporțile uriașe și aspectele grandioase ne surprind, ci frumusețea acestei atmosfere fermecătoare ceea ce ne cuprinde peste tot oriunde am merge. Nu numai pârâurile au forțe vindecătoare, ci și muzica ademenitoare a apei acestora, chemare blândă a șușotelilor din păduri, strălucirea și liniștea pajiștilor, precum și jocul vioi al adierilor ușoare.
Glasul sufletului prinde viață aici: E bine într-adevăr să fim aici!
